luni, 30 iunie 2008
Andre Rieu - Romance anonimme (live in Crotona)
Ne poarta pe culmile visarii!...
Frumos graieste vioara!...
Sublim!...
Culori
Discret si rafinat, peste micimea caselor, neinsemnate intr-un final, portocaliul cer, parca in flacari, de lumina… lasandu-se tot mai in jos, indepartandu-se tot mai tare se risipeste treptat in mii de culori tot mai vagi! Acesta este inlocuit subtil de un val albastru, atat de pur s nuantat, asemanandu-se unui copil!
Micile bucatele, parca rupte din soare, licaresc uimitor de puternic... parada stelutelor, una si una!
Concertul brotacilor a inceput nu demult, insa existent de-o vesnicie, se inteteste cu o repeziciune fireasca, alaturandu-se greierasii cu viorile sau chitarile, zburatorele cu zamzetul, taratoarele cu gandul!... Florile, luna, soarele- obisnuitii spectatori, aplauda veseli, fredonand intr-un gand!...
Plimbarea de seara, in special vara, una dintre cele mai placute si indispensabile ocupatii !...
Parca undeva in zori ma asteapta, ma asteapta cineva, netezindu-mi calea cu lumina si dragostea necuprinsa revarsata aupra intregii firi, acestea aducandu-mi-le mie!... Nepieritoarea frumusete, profunda, mereu buna si dragastoasa, iertatoare si netrufasa mi se dezvaluie in toata splendoare ei, cat pot pricepe!... Candoarea imi vorbeste in mii de culori, adevarata candoare, devenind una cu mine, izor de iubire, lumina, intelegere!...
Adevarata bucurie este a mea, este in mine, este in totul!... N-o pot pierde, nu-mi poate fi luata, suntem una!
* Deseori ceea ce se vede este aparenta, iar dincolo de ea se ascunde ceva, ceva neasteptat, uimitor de frumos sau din pacate, urat!
duminică, 29 iunie 2008
Timpul
cerul s-a deschis
Pale de lumina
Poate că mohoreala specifică precedentelor anotimpuri m-a acaparat intens, obişnuinţă…, însă ceva m-a trezit dintr-un somn profund, monoton- neplăcut… şi abia acum observ splendoarea ce mă înconjoară… A înviat făptura-viaţa…
Şi toate aceasta profunzime e un mister mult prea fascinant, intens, pentru a fi înţeles întru totul! Un fir de iarbă modelat atât de meticulos e uimitor, iar apoi restul… graţia florilor-nişte balerine-n vânt…, hora petalelor - o fantezie, dansul copacilor, straie de sărbătoare…
Împletirea luminii cu vântul, pământul…,nunta simplă şi curată dintre trup şi suflet, dintre divin şi omenesc… Parcă totul soseşte dintr-un basm. Mii de licăriri se întrezăresc prin dansul vieţii… Totul îmbie la veşnicie! Soarele, undeva departe, ascuns după nişte noduri aproape transparente mă invită la dans, un vals nesfârşit… Mă las în voia totului - e ceva mai presus de mine… O chemare eternă, infinită, continuă…
Cad răpusă la pământ, visul unei primăveri veşnice…
Tantarul
« Striga-va catre Mine si-l voi izbavi pe el; cu dansul (omul) sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi slavi.» (Ps. 90:15)
Candva, undeva pe niste meleaguri minunate, hoinarea un om trist si nespus de singuratic… Nu vedea si nu se gandea la nimic. Tot, toti in jurul lui se bucurau, se iubeau, absolut toti, insa el nu vedea!...
Vazandu-l, un tantar l-a indragit asa de mult, incat s-a hotarat sa-l urmeze.
Ii era asa de drag omul, insa acesta nici macar nu l-a observat, pana ce tantarul s-a asezat in urechea lui! Omului ii era foarte incomod, era si mai necajit, mult mai nervos... Tantarul vrand sa-l bucure s-a apucat de cantat, ii dedica cele mai frumoase balade pe care le crease, cantase vreodata- erau minunate pentru ca erau pentru ce-l pe care-l iubea, insa omul... a incercat cu orice pret sa scape de «povara», ii vorbea urat, il gonea, a incercat sa-l si omoare, dar n-a reusit! Tanatarul il iubea pe zi ce trece tot mai mult, contra a ceea ce-i facu omul, a patruns s mai mult in trupul lui! Cand au incetat prigonirile, fiindca omul nu l-a mai simtit, atunci micuta faptura a venit mai spre exterior... Il iubea nespus de mult pe om, ii daruia ce avea el mai bun: balade, saruturi, managaieri, netinand cont de rautatiile barbatului, dar i se luau in nume de rau...
Neavand ce sa faca, omul s-a resemnat, purta o faptura in el...
Pentru barbat nu s-a schimbat nimic, insa pentru tantar da, iubea, iubea curat s dezinteresat, era multumit doar pentru simplul fapt ca putea sta langa fiinta iubita, o simtea , ii putea darui ce avea el mai de pret...
Omul, treptat s-a obisnuit cu concertele, cu muscaturile (saruturi din perspectiva micii fapturi), managaierile, insa... tantarul s-a imbolnavit, suferea, dar cu multumire s bucurie pentru c-o avea pe persoana iubita langa el, plangea pentru ca nu-i mai putea darui omului comorile sale, omul simtea lacrimile, abia atunci si-a dat seama... plangea si el, plangeau impreuna! A inceput s barbatul sa tina la tantar, sa gaseasca rostul vietii, sa simta ce-i suferinta, bucuria!...
Barbatul, la randul lui a facut ceea ce facuse si tantarul candva pentru el- inainte de a se imbolnavi, ii canta, il legana, ii marturisea cat il iubeste! Vazand mica faptura toate acestea l-a cuprins o bucurie fara margini, in consecinta s-a vindecat foarte repede! L-au vindecat iubirea, bunatatea, darurile prietenului sau, purtarea de grija-imensa bucurie!...
Au devenit de nedespartit, erau asa de fericiti, se iubeau atata de simplu si de curat! Tantarul, mult prea batran si slabit a murit, insa fericit, nespus de fericit... Omul a trait o buna perioada de timp plangandu-si prietenul, dar aducandu-si aminte de iubirea lor, povestile lor, cantecele lor, se insenina treptat, viata capata din nou culoare, incepea sa simta din nou bucuria, care de fapt era in el, sensul si-l castigase...
Isi simtea prietenul aproape, zambetul, bucuria...- a invatat sa le daruiasca tuturor, tristetea de demult s-a transformat intr-o mare de bucurie si armonie, domnea pacea s simplitatea, totul devenise pentru si-ntru om, prilej de bucurie!
*Acesta a fost calea prin care Dumnezeu l-a invatat pe om sa se bucure, sa aprecieze ce e in jur! Dumnezeu era ,de fapt, acel tantar !...
Dumnezeu e in, prin totul si toate !
«Unii se lauda cu carutele lor, altii cu caii lor, iar noi ne laudam cu numele Domnului Dumnezeului nostru.» (Ps. 19:8)
